“ Prosperitatea, școlile absolvite, funcțiile, pozițiile sociale, devenite scop in sine, simple etichete poleite ale succesului, se pot transforma în surse ale disprețului pentru ceilalți oameni și cealaltă lume, conducând la blazare, izolare, risipire.
În schimb, acțiunile utile, faptele bune, necondiționate de contul bancar sau titlul universitar, rămân indiscutabil pozitive și, poate, singurele repere obiective și corecte care pot împărți lumea între “familiile bune” și celelalte familii.”
Dan Voiculescu, Un băiat de nicăieri…
