“Există o convingere, în foarte multe cazuri justificată, că primul milion se obține prin modalități mai puțin transparente, uneori de-a dreptul oculte sau ilegale.
Și în cazul meu a circulat acest stereotip. De la psihoza cu banii lui Ceaușescu – pentru care domnul Băcanu și-a cerut public scuze în urma procesului pe care l-am câștigat împotriva sa – până la ipoteza fantezistă a deturnării unor vapoare sau la delirul cu flotila de avioane pe care aș fi avut-o in anii 90 – folosită inclusiv pentru a redeschide dosarul referitor la privatizarea Institutului de Cercetări Alimentare (ICA).
Acest tip de speculații s-au aflat întotdeauna la limita subțire dintre o dezinformare deliberată și o extrem de superficială documentare sau, să fiu iertat, o naivitate crasă a celor care au luat în serios asemenea subiecte.
Curiozitatea publică este nu doar firească, ci și legitimă. Dacă cineva nu poate dovedi cum și-a câștigat averea, probabil că a folosit cel puțin câteva scurtături în afara legii și a eticii.
Înțelegând, așadar, că asemenea suspiciuni trebuie demontate cu argumente concrete, nu cu puseuri demagogice, am prezentat de câteva ori modalitatea în care am strâns primul milion. Detaliile sunt disponibile în arhivele media și la orice căutare pe internet. Pentru a nu fi suspectat că am ceva de ascuns, prezint și în această lucrare, foarte scurt, cu cifre și argumente obiective, modalitatea în care am acumulat primul milion de dolari.
Tot ce am acumulat în intervalul în care, în interiorul sistemului comunist, lucram în cadrul reprezentanței firmei Crescent, am investit la începutul anilor 90 în compania Grivco – specializată, în principal, în comerț exterior, și, la scurt timp, în Jurnalul Național și Antena1.
În toate aceste trei cazuri, firmele au desfășurat o activitate economică transparentă, reflectată de registre contabile, verificate sistematic de autorități. Am plătit angajați, furnizori, parteneri, am fost, la rândul nostru plătiți transparent pentru serviciile prestate.
Spre deosebire de obiceiurile anilor ’90, nu am folosit niciodată finanțări bancare suspecte, nici eu, nici firmele pe care le-am creat nu au fost niciodată implicate în devalizarea sistemului bancar românesc, pe dezastrul căruia s-au ridicat milionarii de carton de după revoluție.
In primii ani de după 1990, companiile mele au progresat constant, dar fără salturi spectaculoase. În perioada inițială, pentru Jurnalul și Antena1 miza principală a fost achitarea datoriilor către furnizori, plata la zi a angajaților, într-un context economic general extrem de nefavorabil.
Dar, treptat, în calitate de acționar, am început să primesc și dividende, în urma profitului realizat. Repet, toate activitățile se desfășurau transparent, veniturile erau încasate plătind taxele și impozitele la zi.
Astfel, acumulând venitul de la un an la altul, în 1996, după ce am obținut dividende de la Grivco și de la grupul de presă, am strâns aproximativ un milion de dolari.”
Dan Voiculescu, Un băiat de nicăieri…
