“ Nu mi‑a plăcut deloc să îmi colorez realitatea. Întotdeauna m‑am raportat la oameni şi lucruri aşa cum sunt, nu cum mi‑ar plăcea să fie.
Însă, începând din acele zile, în care m‑am întors acasă, analizându‑mi detaşat şi obiectiv trecutul şi prezentul, mi‑a devenit tot mai clar că, în afara unor inevitabile excepţii, în fiecare om, lucru, loc sau moment poate exista şi un conţinut pozitiv, constructiv, util. Inclusiv în cei trei ani de puşcărie, care au cauzat atâta suferinţă în jurul meu, a existat un sâmbure de utilitate.
Am trecut şi această încercare, am ieşit întărit. Am descoperit caractere neaşteptate. Am depăşit bariere care, în alt context, ar fi părut de netrecut.
Mi‑am reamintit că, pentru valorile în care cred, pot lupta până în pânzele albe. Şi dincolo de ele.”
Dan Voiculescu, Un băiat de nicăieri…
